Profesor: Azi vom petrece o lecţie educativă pe tema: "Sosesc păsările călătoare"
Ghici ghicitoarea:
Zăpada s-a topit,
Ghiocelul a răsărit,
Pomul a înmugurit.
Ce anotimp a sosit?
(Primăvara)
Profesor: Primavara este un anotimp frumos de an. Adulții și copii iubesc acest anotimp:pentru murmurul izvoarelor, pentru pasarile cantatoare , pentru ghiocei parfumaţi, pentru covor de mătase , pentru soare frumos, pentru aerul umplut cu miros de frunze tinere.
1 elev:
Scrisoare de la rândunică
de Elena Dragoş
Dragi copii, mi-e dor de voi
În curând voi fi – înapoi.
Cuibul vechi am să-l repar
Ca să-mi fac din nou cuibar.
Din cinci, şase ouă mici,
Or să iasă pui voinici.
Le voi da în cioc mâncare,
Rând pe rând la fiecare:
Gâze, muşte, viermişori,
Până – or creşte mărişori.
Şi-i voi învăţa să zboare
Dimineaţa pe răcoare.
Eu vă spun de pe acum.
Că mă pregătesc de drum.
Dar să nu afle pisica!
Vă sărută – „RÂNDUNICA” .
LEGENDA RÂNDUNICII
Se spune ca, pe cand era copil, Mantuitorul Iisus era tare bun cu toate vietatile, fie ele cat de marunte.
Intr-o zi, pe cand avea numai cativa anisori, statea pe malul unei ape si se juca cu
malul moale, modeland din el mici pasarele, pe care le aseza apoi sa se usuce la soare.
Trecand pe acolo un fariseu rau la suflet si vrand sa rada de copilul ce se juca atat de cuminte, a vrut sa loveasca pasarile de lut cu piciorul.
Vazand ce vrea sa faca, intr-o clipa Iisus a lovit pamantul cu palma lui mica si, dintr-o data, pasarile au prins viata si si-au luat zborul, ciripind vesele si jucause.
Fariseul a ramas uimit, nemaistiind ce sa creada!…
Asa au aparut randunelele, dar mai intai ele nu aveau penele negre.
Treizeci de ani mai tarziu, cand Mantuitorul se afla rastignit pe Cruce, micile pasari nu l-au uitat pe cel ce le-a dat viata si, venind si asezandu-se pe bratele crucii si pe capul si pe umerii lui Iisus, incercau sa smulga cu cioculetele lor mici ghimpii din cununa de spini a Mantuitorului, macar cu atat sa-i indulceasca chinul celui ce nu gresise niciodata nimanui.
In clipa in care Iisus a murit, de durere, randunelele au imbracat mantia lor neagra, de doliu, si asa au ramas pana in zilele noastre, pasari binecuvantate de Dumnezeu si iubite de oameni.
2 elev:
Rândunica
de Ioana Tatu
S-a întors acolo-n pridvor
Draga rândunică.
Cred de noi că i-a fost dor
Şi de casa-i mică.
Paie, fulgi adună iar
Cuibul să şi-l dreagă;
Meşteră-i ca un zidar
Ziulica-ntreagă.
Şi din ouăle mărgici,
Puse ca la şcoală,
Scot trei căpuşoare mici
Ciocul la iveală.
Piuie flămânzi toţi trei,
Bat din aripioare…
- Ţiţ-tivit, staţi cuminţei,
Că v-aduc mâncare!
3 elev:
A sosit o „zidăriţă”
de Traian Oancea
La fereastra casei noastre
A sosit o „zidăriţă” .
Sub bărbie-i roşioară,
Coada-i pare furculiţă.
Din pământ, din fir de iarbă,
Rândunica mea dibace
Pentru puii ce-or să vină
Cuib pufos şi trainic face.
Ciripi-vor puişorii
De cu zori în faptul serii.
Bun venit la casa noastră,
Vestitori ai primăverii!
Legenda vrabiei
Se zice că la început, penele vrabiei fuseseră zugrăvite de Dumnezeu, cu o culoare neagră-roşcată. Ei nu i-a plăcut acest veşmînt dar n-a îndrăznit să cîrtească în faţa Celui-Atotputernic.
Se întoarse în lumea pasărilor, aşa cum era. Dar cinteza, n-avea de lucru, începu s-o necăjească:
- Nu mai face pe supărata, că n-ai de ce. Prea-Măritul ţi-a dat o haină după inimă !
Atît i-a trebuit vrabiei ! Numaidecît i-a sărit ţandăra şi zbîrlită de furie, s-a
năpustit asupra cintezei cu gălăgie mare. Ba a şi lovit-o de cîteva ori cu ciocul în cap, de i-a ridicat fulgii ţugui.
Dumnezeu, care vede şi ştie tot, a chemat pe împricinate la judecată.
Cinteza povesti întîmplarea, de-a fir a păr. Vrabia se zbîrlea şi o întrerupea la
fiecare cuvînt.
Stăpînul-Lumii asculta cu răbdare. Cînd a încetat sfada, el a întrebat:
- E adevărat, vrăbiuţo, că nu eşti mulţumită de veşmîntul ce ţi-am dat ?
Vrabia răspunse cam cu jumătate de glas:
- D... Doamne ! Aşteptam şi eu unul mai frumos ! Dumnezeu, văzînd-o că e şi obraznică pe lîngă toate, o prinse de coadă şi o aruncă într-o ladă cu cenuşă. Vrabia ieşi de acolo, zbură pe un pom şi începu să-şi cureţe penele. Dar cenuşa se lipise bine de ele şi de aceea şi azi au culoarea cenuşie.
De atunci a rămas cinteza cu moţ şi vrabia cu pene cenuşii, împestriţate cu negru şi roşu.
Ghicitori cu păsări
Să-mi ghiciţi o ghicitoare:
Înaltă, cu lungi picioare,
Pene negre pe-aripi are,
Peste broaşte e mai mare!
(barza)
E o babă supărată
Şade-n scorbură uscată,
Are ochii de motan
Şi seamănă c-un vultan!
(bufniţa)
Vine “doctoru”-n pădure
Cu fes roş şi secure!
(ciocănitoarea)
Către soare se avântă
Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia)
Are mama o ulcea
Cu ceşcuţe lângă ea;
Ceştile sunt toate vii,
Drăgălaşe, aurii!
(cloşca cu pui)
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(cocoşul)
Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini!
(cocoşul)
La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)
La trup pepene,
La cap pieptene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare,
Împunge cu clonţu-n soare.
Zboară Stanca prin livadă
Cu o daltă-n loc de coadă!
(coţofana sau ţarca)
(cocoşul)
Cine-şi cântă numele
Prin toate pădurile?
(cucul)
Cine umblă mult prin lume
Şi tot se strigă pe nume ?
(cucul)
Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui !
(cucul)
Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă ?
(cucuveaua)
Cavaler de la paradă
Are coada cât o spadă !
(fazanul)
Vine fuga pe cărare
Culegând la pietrişoare.
(găina)
Jupâneasa durdulie
Cu rochiţa cenuşie
Lucrată din pene lucii,
Caută pe lac papucii.
(gâsca)
Atunci când sunt în ogradă
Ga, ga, ga se iau la sfadă
Iar când sunt pe lângă lac
Baie întruna fac.
(gâştele)
Nu-i canar şi nici scatiu,
Cu veşmântul auriu!
(grangurul)
Cenuşiu, cu alb stropit
Artist foarte iscusit!
(graurul)
Zână albă ca o vrajă
Lin pe apă ea pluteşte,
Între trestii stă de strajă
Şi în apă ea priveşte
Cine e? Cine-o ghiceşte?
(lebăda)
O leliţă certăreaţă
Multe cântece învaţă.
Ea vorbeşte limbi vreo nouă
Şi-umblă veşnic după ouă!
(gaiţa)
Mică, mică şi fricoasă
Creşte cucul, nu se lasă!
(pitulicea)
Stă la noi necontenit
Şi cântă: “tivit! tivit!”
(piţigoiul)
Nu e mire, nici mireasă,
Are trenă mătăsoasă
Cu bănuţi frumoşi, verzui,
Hai ghiciţi numele lui!
(păunul)
Pasăre galbenă-n cioc,
Fluieră un cânt cu foc!
(mierla)
Duce veste
Ca-n poveste
Şi oricui el ştie-a spune
Că e semnul păcii-n lume.
(porumbelul)
Am o păsărică-n sac,
Soţie de pitpalac!
(prepeliţa)
Cântăreaţă delicată,
Vraja-i seara ne desfată!
(privighetoarea)
Ce moţată, dragii mei,
A prins Creangă într-un tei?
(pupăza)
Zboară-n sus,
Zboară-n jos,
Neagră este
De la coadă până la cioc.
(rândunica)
Cred că macu-i place tare
Zilnic cere-n gura mare
După atâta mac-mac-mac
Pleacă să înoate-n lac.
(raţa)
Toată ziua stă pe lac
Şi ne cere mereu ... mac!
(raţa)
O săgeată de cărbune
Zboară iute peste lume!
(rândunica)
Parcă-i un curcan golaş
Şi fricos şi uriaş!
(struţul)
Gheară-n cioc, gheară-n picioare
Dă prăpăd prin zburătoare!
(uliul)
Lacomă, gălăgioasă
Ţopăie pe lângă casă!
(vrabia)
SUNETELE PĂSĂRILOR – elevii urmărec filmul.
Profesor:
Și acum am ajuns la gradina școală și o să punem graurniţele pe copaci . În curând școala noastră va fi vizitată cu siguranță de prieteni cu pene. (Copiii atârnă
alimentatorul)
Dar, la sfârșitul orei noastre, propunem pentru a juca jocuri "Cum pentru a salva natura"
- Dacă știi ce să păstrați și de a salva de apă curată - bate din palme,
- Dacă nu ai lăsat gunoiul în pădure şi în apropierea râului – bate din picior.
- Dacă nu ai rupt buchete mari de flori - bate din palme deasupra capului.
- Dacă nu arunci hârtie, gunoi pe stradă – fă din ochi.
- Dacă vrei să afli mai multe despre natura din jurul vostru – ridică mâinele.
- Dacă vă place animalele, sau îți place florile - zâmbeşte.
- În cazul în care bondarul a zburat în cameră sau alte insecte eliberațile și nu le ucide - val de mâini.
- Dacă sunteți de părere că fiecare persoană ar trebui să aibă grijă de natura de toate vietăţile vii – extinde mâna colegilor.
| 
